Bine aţi venit!

Dacă ni s-ar cere să definim Râmnicu Vâlcea în doar câteva cuvinte cred că acestea ar fi: un loc al întâlnirilor, un loc al cărţii, un loc care nu oboseşte să evolueze.
Râmnicul a fost obişnuit să găzduiască la poalele Capelei oameni din toate locurile ţării, dar şi ale lumii. De la armatele lui Traian care cucereau Dacia lui Decebal, trecând prin târgul ce unea Occidentul european cu Balcanii şi cu Orientul Apropiat, până la nodul de comunicaţii rutiere şi de cale ferată de astăzi, mulţimi de oameni au venit la Râmnic pentru a merge mai departe, către ţelul lor, sau pentru a rămâne, atunci când sufletul li s-a apropiat de cel al locului acesta.
Râmnicul a fost totodată şi un loc în care s-au născut cărţi. “Capitală a tiparului românesc”, după cum îl numea Iorga, oraşul a primit cu braţele deschise domnitori iubitori ai cuvântului scris, tipografi şi oameni de cultură, oferindu-le mijloacele prin care  munca lor, foaia tipărită cu învăţături, să plece în lume, să înveţe şi pe alţii. Cultura a rămas, peste secole, până în zilele noastre, o formă de existenţă a locului, iar acest fapt se vede la fiecare pas al trecătorilor prin oraş.